Publicat: 6 noiembrie 2017

Luna arhitecturii japoneze la UAUIM - arh. Dan Coma

Tocmai am observat, in holul Mincu, un afis despre "Luna Culturii Japoneze"... Foarte frumos!

Ma bucur mult ca o intreaga luna este dedicata culturii acestei tari miraculoase, care este Japonia.

Insa fiindca in cadrul acestei manifestari este doar o singura actiune legata de arhitectura, m-am gandit sa initiez un maraton de arhitectura japoneza moderna si contemporana.

Intr-adevar, fenomenul japonez continua sa fascineze... pana si F. L. Wright, nu deseori exprimandu-si fara rezerve o admiratie, fata de Japonia a facut-o.

Asta spune mult...Va invit sa exploram impreuna, in detaliu, opera celor mai importanti arhitecti moderni si contemporani japonezi.

Iata mai jos lista prezentarilor, care vor avea loc in Sala Frescelor, la ora 18:00, in zilele respective.

Vor fi noua prelegeri in care voi prezenta comprehensiv lucrarile urmatorilor arhitecti:
06 noiembrie - Tadao Ando & Shigeru Ban08 noiembrie - Kazuyo Sejima & Kenzo Tange

10 noiembrie - Toyo Ito & Sou Fujimoto

13 noiembrie - Kengo Kuma & Shin Takamatsu

14 noiembrie - Atelier Bow-Wow & Junya Ishigami

17 noiembrie - Arata Isozaki & Fumihiko Maki

20 noiembrie - Kiyonori Kikutake & Kisho Kurokawa

22 noiembrie - Junzo Sakakura & Hiroshi Hara

24 noiembrie - Itsuko Hasegawa & Kazuo Shinohara  

Daca soarele rasare la est, si daca Japonia e numita Tara Soarelui Rasare, atunci sa ne lasam si noi incalziti, inspirati si provocati de soarele arhitectural al acestei tari foarte speciale.

Va multumesc si va astept.
Dan Coma

Vom incepe maratonul de arhitectura japoneza moderna si contemporana cu doi arhitecti paradigmatici: Tadao Ando si Shigeru Ban.

Frumos non-conformismul japonez, care nu se crispeaza in dogme paralizante, desi e foarte capabil de reverenta si de ascultare atunci cand e vorba de traditie si de o legitima, autentica autoritate!
Dar cum se face ca un boxer, tamplar si sofer de camion ca Tadao Ando a devenit unul din arhitectii cei mai importanti ai lumii, desi el nu a studiat nici macar un minut intr-o scoala de arhitectura, si nici nu a lucrat vreodata (nici macar un minut) pentru un alt arhitect ? Japonia nu cunoaste conceptul destul de degradant de "drept de semnatura" ? In definitiv, cine ar trebui sa acorde acest "drept" ? Eu cred ca, in ultima instanta, doar Dumnezeu, asa cum tot El (sau zeita Amaterasu ? - sau Gautama Buddha ? - sau ?!...) i l-a conferit, pe drept si de fapt, si lui Tadao Ando.
Bravo, Japonia! Si bravo, Ando! Si bravo lui Dumnezeu (sau zeitei Amaterasu, sau lui Gautama Buddha, sau...), care a avut incredere in acest important arhitect, fara sa-l supuna la umilitoare si sterile teste !
Si apoi, Shigeru Ban... acest arhitect care nu s-a sfiit si nu se sfieste sa construiasca (si) pentru saraci... si deseori, folosind tuburi de carton... hartie... da... ceea ce arata ca arhitectura se poate face cu orice... daca Spiritul Arhitecturii e prezent, generos si acut.
Avem multe de invatat de la acesti japonezi geniali, care prin munca multa si har continua sa miste lumea arhitecturii...
Ce altceva as putea sa spun ?


Va multumesc si va astept: luni, 6 noiembrie, la ora 18:00, in Sala Frescelor.

Desi, la o prima vedere, societatea japoneza ar parea o societate "masculinista", adevarul s-ar putea sa fie mai complex, daca e sa consideram doar faptul ca zeul lor primordial a fost, de fapt, o zeita... si nu orice zeita, ci zeita simbolizand SOARELE... asta, in Tara Soarelui Rasare... Da, Amaterasu a fost zeita primordiala in shintoism, si ca atare, de la bun inceput spiritualitatea japoneza a fost plasata, ca sa spunem asa, sub semnul feminitatii.
Foarte frumos!


Si atunci poate nu e o intamplare ca arhitecta Kazuyo Sejima, castigatoare a premiului Pritzker in 2010, si directoare a Bienalei de Arhitectura de la Venetia din acelasi an, ocupa un loc atat de important in arhitectura japoneza si in arhitectura lumii.
La polul opus, cumva, e Kenzo Tange, care ar putea fi considerat un fel de "patriarh al arhitecturii moderne japoneze"... dar, exact acest "patriarh" a fost fortza esentiala in publicarea celei mai frumoase carti despre aceasta cea mai frumoasa arhitectura, care este Ise Shrine, in Japonia, dedicata si ea zeitei solare Amaterasu.
Despre Amaterasu, despre Ise Shrine, despre Kazuyo Sejima si Kenzo Tange o sa vorbim, aratand ca arhitectura, atunci cand atinge un nivel de excelenta, depaseste limitarile obisnuitului, si inspira, chiar in plan spiritual, chiar daca spiritualitatea specifica a Japoniei nu e a noastra, per se. Dar are oare spiritul granite ?


Va multumesc si va astept: miercuri, 8 noiembrie, la ora 18:00, in Sala "B" (langa Sala Frescelor), Sala Frescelor fiind dedicata atunci unui alt eveniment.
Dan Coma

Continuam calatoria noastra prin arhitectura moderna si contemporana a Japoniei cu doi arhitecti foarte interesanti... Un "profesor" si un ""elev", daca putem sa spunem asa... Am pus cuvintele in ghilimele fiindca Ito nu a fost chiar "profesor" pentru Fujimoto, si nici Fujimoto nu a fost chiar "elev"...
Dar interesanta continuitatea SI ruptura dintre cei doi, si aceasta dubla relatie de Continuitate si Ruptura se poate observa in toata arhitectura moderna a Japoniei... Reverenta si tradare, daca e sa scriem in mod mai radical...
Cu dezamagire insa trebuie sa spun ca Toyo Ito, acum, construieste si intr-un mod oarecum discutabil, daca e sa observam ca una din ultimele sale lucrari (National Taiwan University Library - Taipei) are similaritati alarmante cu ansamblul Johnson Wax al lui F. L. Wright, la interior... cu toate acestea, Ito a fost si este unul din cei mai creativi arhitecti in lume... 
Dar acum creativitatea lui Fujimoto este mai acuta, mai intens ireverenta, mai provocativa.
Fujimoto e tanar, dar maturitatea conceptiei sale arhitecturale ii permite sa fie "outrageous, but not offensive", o arta deloc usoara... 

Ca sa inchei: Japonia continua sa experimenteze, cu un curaj demn de invidiat. Evident ca pentru ei a construi este o aventura, pe care si-o asuma cu elan si non-conformism. Asa cum a scris un critic: "Japan is rising again..."
Indeed...
Va multumesc si va astept: vineri, 10 noiembrie, la ora 18:00, in Sala Frescelor.
Si fiindca tot vorbim de Japonia, tocmai am citit acest anunt:
Japonezii pregatesc radarul care va urmari gunoiul spatial. Ministerul Apararii din Japonia va instala primul radar din tara, care va avea scopul de a urmari resturile spatiale de pe orbita Pamantului. Planul a fost creat pentru a preveni coliziunea deseurilor cu satelitii japonezi. Astfel, pana in 2023 Japonia are de gand sa duca la bun sfarsit proiectul. Conform estimarilor ONU, aproximativ 300.000 de obiecte circula in jurul planetei noastre, masa totala fiind de 5.000 de tone, iar Agentia Japoneza de Explorare (JAXA) a completat spunand ca aproximativ 18.000 dintre acestea au diametrul de pana la 10 centimetri, potrivit PlayTech.Triste vremuri traim, in care gunoiul uman a ajuns si in "spatiul cosmic"... dupa ce am acoperit pamantul cu gunoi, acum il exportam, volitiv sau nu, si in afara... oare cand o sa ne oprim ?

Într-un anume fel Kuma si Takamatsu reprezinta doi poli ai arhitectii japoneze actuale. Mai bine spus, Kuma si Takamatsu cel de pana acum un numar de ani, fiindca acum construieste foarte diferit de cum o facea in anii 70, 80...

De ce sunt foarte diferiti acesti doi arhitecti ?

Pentru ca in timp ce Kuma este destul de reticent, Takamatsu, pana la inceputul anilor '90 avea o fervoare masinist expresionista greu de egalat. Plasmuirile sale arhitecturale, aproape "demonic" tehniciste, faceau greu de crezut realizarea lor, adica constructia lor. Si totusi, au FOST construite, de niste "beneficiari" fara indoiala cu totul speciali. Ceea ce Raimund Abraham, oarecum diferit, desena, Shin Takamatsu construia.


Post-modernismul sau tehno-mitic, daca-l putem numi asa, aproape ca nu are echivalent. Pacat insa ca acum Takamatsu a devenit bland, cuminte, si da, ma doare sa o spun, banal. Dupa excesele violent personale ale anilor 70 si 80, Takamatsu este acum un arhitect obisnuit, adica, un prestator de servicii cuminte.
Paradoxal, mai reticentul Kuma experimenteaza mai mult acum, isi asuma aventuri pe care Takamatsu pare sa nu mai aiba curajul sa le initieze.


Despre acesti doi arhitecti o sa vorbesc luni, 13 noiembrie, la ora 18:00, in Sala Frescelor.
Va multumesc si va astept.
Dan Coma

Remarcabila varietatea de expresie in Japonia... aceasta libertate care face ambele desene aici posibile nu poate sa aiba decat efecte pozitive.
Da... Ukiyo-e... The Floating World... si cine cunoaste frumoasele gravuri in lemn japoneze intelege ca arta nu trebuie sa fie neaparat monumentala si "serioasa", adica, mai bine spus, ca exista si forme de seriozitate care ar putea sa para altceva...
Evident, japonezii sunt capabili, cateodata, sa puna sub semnul intrebarii Seriosismul atacat hilar de Bruno Taut, adica exact arhitectul german care pare sa fie cel mai admirat de Kengo Kuma, dupa cum ne-a spus chiar el, in Sala Frescelor, in luna octombrie.
Este la fel de evident ca jocul poate sa fie prezent si in arhitectura cea mai serioasa.
Da, jocul... daca Atelier Bow-Wow are capacitatea sa uneasca "high art" cu "low art", Ishigami distruge mitul robustetii arhitecturii concepand o arhitectura pe care coada unei pisici obisnuite o poate darama, cum de fapt i s-a intamplat chiar lui, la Bienala de la Venetia, in 2010.
Experimente, experimente... ale unor creatori care refuza dogma, care refuza normativul, si care astfel aduc bucurie acolo unde putini s-ar astepta sa o gaseasca.
Sa invatam, din nou, de la acesti japonezi care prin munca multa ajung la bucuria jocului, adica la acea bucurie a copilului care cu seriozitate se pierde in jocul sau.
Daca va atrage intalnirea dintre joc si seriozitate, eu va invit marti, 14 noiembrie, in Sala Frescleor, la ora 18:00, sa ne continuam calatoria printr-o arhitectura care continua sa ne provoace.
Va multumesc si va astept.
Dan Coma

Revista ARHITECTURA

http://arhitectura-1906.ro/

Revista „Arhitectura” fost fondată în anul 1906 de Societatea Arhitecților Români, fiind una din cele mai vechi reviste de specialitate cu apariție continuă din Europa.

BIUAR

BIUAR este Buletinul informativ al Uniunii Arhitecților din România, cu apariție trimestrială. Buletinul informeaza membrii cu privire la evenimentele organizației, centrale și filiale teritoriale, și la cele mai importante hotarâri luate de forurile de conducere.

Bienala Naţională de Arhitectură

https://www.uar-bna.ro/

Bienala Naţională de Arhitectură este cel mai important eveniment profesional al „breslei” arhitecţilor și se organizează neîntrerupt din 1994. BNA are un concept specific fiecărei ediţii, aprobat de senatul UAR.

Centrul de Cultură Arhitecturală

Centrul de Cultură Arhitecturală al UAR este sediul UAR, spațiu expozițional, sediu al bibliotecii, al arhivei UAR și al revistei ARHITECTURA. Clădirea a fost recent înscrisă în lista monumentelor istorice. Centrul de Cultură Arhitecturală este principalul spațiu în care se desfășoară evenimentele UAR.

Proiecte Culturale

Finanţarea proiectelor cu caracter cultural şi social ce au ca scop susţinerea obiectivelor incluse în statutul şi strategia cultural-socială a UAR.

UAR Concursuri

Concursuri organizate de către UAR ce urmăresc găsirea celor mai bune soluţii pentru un anume loc şi/sau pentru un program de arhitectură, spaţii publice, oraşe sau aşezări rurale, amenajări, design grafic etc

UAR Itinerarii Culturale

Excursii organizate de UAR, atât pentru tineri cât şi pentru pensionari având ca însoţitori un ghid de specialitate arhitect desemnat de către UAR şi un ghid al agenţiei de turism pentru problemele de organizare.