Publicat: 19 septembrie 2016

Și capitala culturală europeană 2021 este…

text de Monica Lotreanu, redactor-șef „Arhitectura”

În ziua eclipsei parțiale de lună, când monumentul istoric „Casa Nenițescu” din București a fost afectat de un incendiu în așa măsură ca pe locul său să răsară „un bloc mândru, nou și minunat”, Ministerul Culturii a organizat la sediul Bibliotecii Naționale o conferință de presă de anunțare a recomandării finale a juriului constituit pentru desemnarea orașului din România ce va fi capitală culturală europeană în 2021.

În prezența oficialilor Ministerului Culturii și ai forurilor Uniunii Europene și a președintelui juriului, Steve Green, precum și a echipelor care au reprezentat la audieri cele patru orașe rămase în cursă după prima selecție – Baia Mare, București, Cluj-Napoca, Timișoara – s-a anunțat orașul din România care, mai mult ca sigur, va fi desemnat la sfârșitul anului una din cele trei capitale culturale europene din 2021, alături de un oraș din Grecia (ce va fi recomandat în noiembrie 2016) și unul din cele două orașe ale unor țări cu potențial sau intenție de aderare la UE, Herceg Novi din Muntenegru și Novi Sad din Serbia (decizia în octombrie 2016). Așadar, la anunțarea că Timișoara va fi desemnată CCE 2021, în mica și aglomerata sală a explodat bucuria timișorenilor prezenți, și poate nu numai a lor… Delegația Timișoarei a fost condusă de însuși primarul Nicolae Robu, fost rector al Universității „Politehnica” Timișoara.

Molipsită oarecum de entuziasmul momentului și curioasă să constat din declarații „la cald”, nu din programe tipărite ce loc vor avea arhitectura, urbanismul și conservarea monumentelor istorice în devenirea Timișoarei către acest statut european, am luat două interviuri: domnului primar Nicolae Robu – în mare vervă, „prins” între două declarații televizate – și tinerei arhitecte Loredana Gaiță, membră a acestei echipe a candidaturii la CCE 2021.

Monica Lotreanu: Domnule primar, felicitări în primul rând! E un moment excepțional! Ați amintit de cetățenii din Timișoara pe care v-ați sprijinit și pe care îi reprezentați în acest moment de real triumf. Cum intenționați să vă apropiați arhitecții din Timișoara astfel încât ei să fie și cetățeni implicați în această operațiune a unei capitale culturale europene, trup și suflet, dincolo de exigențele lor și ale profesiei lor?

Nicolae Robu:Arhitecții joacă un rol extrem de important în orice oraș mai ales, dar și în orice unitate teritorial-administrativă. Au toată prețuirea mea. Ce se face în Timișoara de azi, la nivelul infrastructurii, este și aportul important al arhitecților. Îmi place să fie aproape de mine, în toate strădaniile mele. Avem o bună colaborare și există loc și de mai bine în orice și oricând. Iar din partea mea există toată deschiderea ca lucrurile să meargă și mai bine.

M.L.: Ca redactor-șef al revistei „Arhitectura” a Uniunii Arhitecților din România, îmi doresc să putem dedica Timișoarei cel puțin un număr, de ce nu, unul ante 2021 și altul după înscrierea orașului în memoria culturii europene. Cum simțiți acum felul în care arhitectura și conservarea/ restaurarea patrimoniului construit vor avea un impact asupra devenirii Timișoarei către momentul 2021, la debutul unui drum lung și dificil? Cam în ce orizont de timp am putea înregistra schimbări sensibile în acest domeniu?

N.R.: Sunt foarte multe de făcut și în Timișoara și în toate orașele care au avut șansa unei moșteniri culturale. Aproape toate clădirile istorice din România sunt într-o stare necorespunzătoare și ele fiind în proprietate privată, restaurarea cade în sarcina proprietarilor. Primăria Timișoarei va veni în sprijinul proprietarilor însă între limite relativ restrânse, fiindcă avem multiple angajamente pentru oraș, iar resursele pe care le putem aloca pentru sectorul privat nu vor fi atât de mari încât să putem reabilita într-un orizont de timp rezonabil mii de clădiri.

M.L.: Bucureștiul a promovat orașul in-vizibil în programul final de candidatură. Dumneavoastră ce fel de oraș veți prezenta Europei?

N.R.: Cu tot respectul pentru capitala țării noastre și pentru echipa care a muncit la acest proiect, Timișoara a fost la antipod, este cunoscută ca foarte vizibilă, are o faimă de „oraș al luminii”. Am promovat să dezvoltăm proiectul în jurul conceptului în jurul luminii, să promovăm lumina din noi.

M.L.: Așadar când ne veți invita la Timișoara?

N.R.: Suntem deschiși să vă primim și nu ne e rușine să ne arătăm așa cum suntem în orice moment, dar vrem să ridicăm ștacheta foarte sus pentru 2021.

Loredana Gaiță:Sunt arhitect și am făcut parte din echipa de pregătire a candidaturii am fost coordonator al uneia dintre cele trei treme ale programului cultural: People, places and connections. M-am concentrat împreună cu curatorii să creăm programe legate de nevoile orașului…

M.L.: Ce alți arhitecți au lucrat la pregătirea acestei teme?

L.G.: Cei mai importanți au fost colegii de la Filiala Timiș a Ordinului Arhitecților din România, dar și echipa de la BETA 2016 (Bienala Timișoreană de Arhitectură): Oana Simionescu, Simina Cuc, Alexandra Calofir (și eu sunt curatorul unui proiect al Bienalei, Breeding Spaces, folosind sculptura la schimbarea spațiilor). Înainte de terminarea arhitecturii, anul trecut, împreună cu câțiva colegi am înființat o asociație „În comunitate”. Vrem să aducem arhitectura și urbanismul mai aproape de oameni, așa că m-am apropiat de conceptul acesta și cu ce făceam înainte.

M.L.: Spre sfârșitul anilor 1990 și în anii 2000, generația a doua a capitalelor culturale europene a mizat pe impactul anumitor clădiri iconice, cu arhitectură contemporană, dar nu s-a ferit să se arate în anul festiv cu investiții și lucrări în șantier, lăsând amprenta unei „work in progress”… Cum crezi că va fi în Timișoara?

L.G.: Da, așa e, capitalele culturale europene se concentrau pe clădiri care să rămână în memoria colectivă. Nu se vor termina toate proiectele nici în Timișoara. Noi vrem să ne axăm pe spații publice, pentru că e mai important să investești în spațiul public, cu un concept aproape social, și mai puțin să concentrăm fonduri masive într-o clădire. Asta nu înseamnă că nu se vor crea anumite centre în oraș…

M.L.: Cum v-ați gândit să stimulați producția de proiecte de grup, ale unor organizații, a instalațiilor urbane, a spațiului ambiental, Sibiul reușind destul de bine la acest capitol în 2007.

L.G.: Tema pe care am lucrat conectând oameni și locuri în Timișoara are două dimensiuni: prima este de a lucra cu spații din cartiere, fiindcă s-au făcut multe proiecte în centru și e nevoie să intrăm în cartiere să vedem cum putem transforma locuri unde comunitatea să se întâlnească și să creeze fără eforturi foarte mari, iar a doua e concentrată pe urbanism, pentru a înțelege orașul și a-i cunoaște complexitatea, dar folosind tot arta. Cum fac cei de la Ars electronica din Linz, cu ajutorul tehnologiei, se pot studia diferite procese, ceea ce până acum nu s-a realizat aici. Programul cultural este dezvoltat pe multe paliere, avem și instalații în oraș, intervenții temporare, dar avem și festivaluri de dans în cartiere, de exemplu, susținem puternic exprimarea în spații publice fiindcă asta nu a fost posibilă, și din cauza comunismului, dar și din cauza mentalității. Vrem să vedem cum aceste intervenții pot determina schimbări în comportamentul uman.

M.L.: V-ați stabilit și un calendar al proiectelor și inițiativelor, veți oferi și preview-uri ale „capitalei”?

L.G.: Da, vor fi în primul rând proiecte multianuale. Nu vrem să facem doar un mare „splash” în 2021 și asta sa fie totul. Nici nu ar asigura o continuitate ulterior, după acest moment.

M.L.: Loredana, felicitări pentru reușită. Probabil că voi ați fost mai convingători cu oferta voastră, spun asta deoarece concurența a fost acerbă, așa cum sublinia și președintele juriului. Eu cred că și dimensiunea culturală regională a Timișoarei a jucat un rol important în departajare, cu toate că juriul se exprimase în decembrie 2015 cum că nu a fost un criteriu de selecție.

L.G.: Da, și asta e posibil, dar cred că am câștigat și fiindcă noi am lucrat foarte mult în detaliu, proiectele au timpi de desfășurare, locuri și amplasamente stabilite, nu le-am lăsat la întâmplare.

Celor care vor să se convingă de afirmațiile spontane, e drept, ale celor intervievați despre arhitectură, urbanism și patrimoniu în viitoarea capitală culturală europeană, îi putem invita deocamdată să parcurgă „caietul de sarcini” al selecției finale, Luminează orașul prin tine!: http://www.capitalaculturala2021.ro/Files/dosare/timisoara/TM2021%20Bidbook_RO_0610-digital.pdf.

 

Revista ARHITECTURA

http://arhitectura-1906.ro/

Revista „Arhitectura” fost fondată în anul 1906 de Societatea Arhitecților Români, fiind una din cele mai vechi reviste de specialitate cu apariție continuă din Europa.

BIUAR

BIUAR este Buletinul informativ al Uniunii Arhitecților din România, cu apariție trimestrială. Buletinul informeaza membrii cu privire la evenimentele organizației, centrale și filiale teritoriale, și la cele mai importante hotarâri luate de forurile de conducere.

Bienala Națională de Arhitectură

https://www.uar-bna.ro/

Bienala Națională de Arhitectură este cel mai important eveniment profesional al „breslei” arhitecților și se organizează neîntrerupt din 1994. BNA are un concept specific fiecărei ediții, aprobat de senatul UAR.

Centrul de Cultură Arhitecturală

Centrul de Cultură Arhitecturală al UAR este sediul UAR, spațiu expozițional, sediu al bibliotecii, al arhivei UAR și al revistei ARHITECTURA. Clădirea a fost recent înscrisă în lista monumentelor istorice. Centrul de Cultură Arhitecturală este principalul spațiu în care se desfășoară evenimentele UAR.

Proiecte Culturale

Finanțarea proiectelor cu caracter cultural și social ce au ca scop susținerea obiectivelor incluse în statutul și strategia cultural-socială a UAR.

UAR Concursuri

Concursuri organizate de către UAR ce urmăresc găsirea celor mai bune soluții pentru un anume loc și/sau pentru un program de arhitectură, spații publice, orașe sau așezări rurale, amenajări, design grafic etc