UTOPIE LA MAREA NEAGRĂ, 1955–1989. O piesă de(spre) arhitectură în 5 acte

Expoziția UTOPIE LA MAREA NEAGRĂ, 1955–1989. O piesă de(spre) arhitectură în 5 acte face parte din formatul Local Design | BDF Professional, expoziție pe care o poți vizita în perioada 5 - 21 iunie în clădirea CINA (Strada Benjamin Franklin nr. 10).

Uniunea Arhitecților din România este uniunea de creatori de utilitate publică care are obiectivul de a promova arhitectura ca act de creație artistică, patrimoniul cultural național și operele valoroase ale arhitecților români, difuzarea informației de arhitectură și urbanism, inițierea, organizarea de programe/proiecte culturale și editoriale. Din 1906, Uniunea Arhitectilor din România este editorul Revistei ARHITECTURA 1906 care reprezintă un martor-filon al culturii construite naționale care reușește să ofere o frescă onestă a trecutului și evoluției arhitecturii naționale.

Conceptul proiectului:

Cercetarea Litoralului, în vederea organizării unei expoziții dedicate, a fost inițiată de Uniunea Arhitecților din România. Arhiva Uniunii și a Revistei ARHITECTURA 1906 au reprezentat sursele principale de documentare, permițând urmărirea filonului de gândire arhitecturală, a procesului creativ dintr-o dublă perspectivă – cea intimă, a metodologiei interne a arhitecților, și cea dezvăluită de ei publicului, prin articolele publicate în revista de specialitate.

Suportul vizual al articolelor publicate, precum și fotografiile și desenele din arhiva UAR au devenit mărturie tangibilă a spațiilor aproape picturale, perfect aliniate și coordonate grafic, ca un decor ce accentuează perfecțiunea atent căutată a Litoralului: o utopie posibilă.

Expoziția ilustrează o perioadă eroică, numită „Experimentul Litoral”, un proiect politic, menit să promoveze turismul de masă din România și să-l facă să rivalizeze cu vestitele zone costiere ale Franței, Spaniei, Italiei, oferind o alternativă socialistă. 

Proiectul Litoral nu a fost generat de epoca socialistă pentru că el relua, la sfârșitul anilor ‘50, dezvoltarea rivierei Mării Negre, începută înainte de Primul Război Mondial și continuată în perioada interbelică.

În 1953, țărmul Mării Negre era o înșiruire de colonii de pescari, mici porturi și stațiuni balneare. S-a decis realizarea unui „Plan de Sistematizare a Litoralului Românesc” pe o perioadă de 15 ani, cu două mari zone: 

• la sud de Constanța, o zonă balneară, care prevedea unificarea unor localități și îmbinarea funcțiunilor curative cu cele de odihnă, clădiri cu regim mic de înălțime, inundate în mult spațiu verde, tabere de vară și colonii pentru copii, mici porturi, faleze de promenadă. 

• la nord de Constanța, o zonă destinată odihnei și recreerii, care urma să capete funcțiuni sportive și de odihnă, plaje ample, Mamaia cu un bulevard central cu tramvai, hoteluri cu bună orientare, spații verzi.

„Planul de Sistematizare a Litoralului Românesc” era inspirat de gândirea britanică și noțiunea de leisure și urmărea trecerea de la turismul individual la turismul de masă în România. După 1956, prin voința conducătorilor epocii, turismul a devenit o activitate dinamică și a apărut ideea „salbelor de stațiuni balneo-climaterice”.

Litoralul Mării Negre a devenit laboratorul și aventura, experimentul, și a fost obiectivul unui efort național timp de două decenii. De-a lungul unei coaste de circa 70 km cu puține centre locuite, cu o populație de o mare varietate etnică, cu zone sălbatice și numeroase vestigii arheologice, cu cazinouri interbelice și reședințe princiare părăsite, Operațiunea Litoralul a fost exceptată de la legile economice și sociale care guvernau viața de zi cu zi a românilor.

România socialistă a dorit, prin acest proiect, să se individualizeze și să rivalizeze cu vestitele riviere europene. Proiectul, care urma să aducă un suflu proaspăt, a fost încredințat unor foarte tineri arhitecți și ingineri care de-abia terminaseră facultatea, văzuseră în cărți arhitectura mondială, erau entuziaști, talentați și temerari. Coordonatorul lor avea 35 de ani! Experimentul a debutat la Mamaia, devenită stațiune-parc de 70 ha, cu unul dintre cele mai mari ansambluri hoteliere din Europa vremii. Ansamblul de 10 000 locuri, realizat în prima parte a anilor ’60, marchează începutul turismului românesc de masă. 

Inovația formală și funcțională, însoțită de premiere tehnice și constructive, au dovedit că ritmul accelerat în care se concretizau proiectele era posibil. Modelul Mamaia, rămas valabil până la sfârșitul anilor ’70, a reprezentat o cotitură în istoria arhitecturii și urbanismului românesc, a permis sincronizarea cu practica profesională din Occident, a devenit un reper național.

Succesul turismului „de masă” a generat în perioada 1967-1973 un lanț de alte șase stațiuni, fiecare cu caracter distinct: Olimp cu spectaculosul ansamblu Amfiteatru - Panoramic - Belvedere, Neptun cu zona dedicată protipendadei socialiste, Jupiter pentru familiile modeste, Venus, Saturn, Cap Aurora, pe un țărm de cca 18 km. Li s-a alăturat și stațiunea Costinești, „capitala tineretului”.

Experimentul Litoral s-a curmat brusc, fără posibilitatea unui bilanț, din cauza cutremurului devastator din anul 1977. După cutremur, toate resursele financiare și economice, dar și preocuparea și atenția diriguitorilor s-au concentrat pe reconstrucția capitalei țării și realizarea unui proiect atins de grandomanie – Casa Poporului.

Expoziția oferă două modalități de a explora arhitectura Litoralului – două perspective suprapuse, care invită publicul să vadă aceeași poveste în lumini diferite. Prima perspectivă este o narațiune istorică spusă în „acte”, asemenea unei piese de teatru. Fiecare act reflectă un moment în timp și un principiu călăuzitor – de la primele viziuni îndrăznețe la epoca de aur a experimentării și, în cele din urmă, la anii de mai târziu ai diluării. 

A doua perspectivă este cea tipologică și urmărește concretizarea evolutivă a principiilor directoare: arhitectura și natura, tipologii și expresii ale funcțiunilor publice și hoteliere, spațiul public, viața socială și luxul accesibil, arta, decorativismul și grafica urbană.

Proiectul expozițional a fost realizat în parteneriat cu ICR Varșovia și prezentat în premieră la Muzeul Arhitecturii din Wrocław, în cadrul Sezonului Cultural România–Polonia 2024-2025, beneficiind de finanțarea Ministerului Culturii din România

Coordonatoare: arh. Ileana TUREANU, Sabra DAICI

Curator: arh. Maria DUDA

Arhitectura expoziției: arh. Attila KIM

Sound design: Cristian LOLEA

Ilustrații: Arhiva Revistei ARHITECTURA 1906

Fotografii contemporane: arh. Andreea cel Mare

Cercetare arhivă: Irina Călinescu și Olimpia Sultana