arh. Ioana Sabina Grigorescu (1915-2006)
Născută la București în 4 martie 1915, Ioana Grigorescu a absolvit în 1941 Facultatea de Arhitectură, iar în 1947 și-a obținut diploma de arhitect cu un remarcabil proiect pentru o școală de arhitectură, abordat într-un registru modern, de avangardă la vremea respectivă.
Între 1942-1943 și 1945-1946 profesează ca arhitect la Radiodifuziune, apoi la Ministerul Informațiilor (1947-1950), ulterior la recent înființatul Institut de Proiectări pentru Construcții-IPC (1950-1951), iar între 1949-1952 este și asistent la Facultatea de Arhitectură.
De la mijlocul anilor ’50 ai secolului trecut a activat la Comitetul de Stat pentru Arhitectură și Construcții (CSAC) și apoi la Direcția Monumentelor Istorice (DMI) afirmându-se prin importante proiecte de restaurare sau/și reconstruire de monumente istorice, la care frecvent rigoarea restauratorului se împletește cu atentă măsură și cu fantezia, motiv pentru care unele din lucrări sale au fost aprig discutate în mediul profesional, dar aveau să înfrunte cu succes timpul, opera sa fiind astăzi unanim apreciată.
O parte din activitatea sa, dar și din viața personală, a fost marcată de colaborarea strânsă cu arh. Nicolae Diaconu (1915-1997), împreună realizând proiectele de restaurare pentru Mănăstirea Dealu-Târgoviște (1954-1955) și apoi în special pentru multe mănăstiri din Nordul Moldovei și anume Sucevița (1960-1970), Dragomirna (1961-1971), Voroneț (1960-1971), Humor (1960-1971), cât și Mănăstirea Galata din Iași (1960-1963). Cu titlul personal arh. Ioana Grigorescu a proiectat restaurările de la mănăstirile Slatina (1960-1972), Secu (1963-1972), Sihăstria Secului (1966-1969), Putna (1966-1972), Casa Dosoftei din Iași (1964-1967).
Rod al preocupărilor teoretice sunt studiile: Cercetări la biserica Mănăstirii Secu și propuneri de reconstruire(1972), Puncte de vedere în legătură cu restaurarea Mănăstirii Sucevița(1973), Cercetarea și restaurarea Turnului-tezaur de la Mănăstirea Putna(1973), Repere în determinarea transformărilor bisericii de la Putna(1974). Un subiect de interes l-a constituit studiul sistemelor tehnico-arhitecturale ale podurilor ridicătoare de la mănăstirile fortificate din Moldova, problemă sintetizată într-o monografie nepublicată.
Calitățile remarcabile de arhitect au fost completate armonios cu cele de artist plastic, manifestate de la prima expoziție la care a participat în 1944. Lucrările sale, majoritatea de grafică, sunt executate în tehnici diferite, creion, peniță, guașe, pastel și se caracterizează printr-o mare expresivitate și spontaneitate. La acestea s-au adăugat lucrări de artă decorativă, piese de mică sculptură sau frecvent a tratat cu forme sculpturale unele elemente de arhitectură, cum ar fi porți, uși, trepte, coloane etc. Veritabile opere de artă sunt și numeroasele sale schițe care precedau proiectele de arhitectură și restaurare.
În februarie-martie 2004 o expoziție retrospectivă de mari dimensiuni, organizată la Cercul Militar Național de către UAR, OAR, URMI și UAUIM, a reușit să evidențieze printr-un sumar reprezentativ realizările de vârf ale carierei arh. Ioana Grigorescu.
Ca omagiu pentru contribuția excepțională la conservarea, restaurarea și punerea în valoare a numeroase monumente din Nordul Moldovei, arh. Ioana Grigorescu și-a aflat în anul 2006 odihna veșnică la Mănăstirea Dragomirna, a cărei restaurare și refacere constituie cea mai importantă realizare a sa.
Bibliografie: Paul Constantin, Dicționarul universal al arhitecților,București, 1986; In memoriam – doamna arhitect Ioana Sabina Grigorescu,A&B, buletin informativ al Filialei București a OAR, nr.7/2006; Arhiva UAR - fișa de înscriere.
Desene și autoportrete: arh. Ioana Grigorescu
Text și fotografii: arh. Alexandru Panaitescu
